Vita piacevule vicinu à u mare

Ogni volta chì parlavamu di u mare, apparia una frase: "Affruntà u mare, cù i fiori di primavera chì fiuriscenu". Ogni volta chì vaju à u mare, sta frase echeggia in a mo mente. Infine, capiscu perfettamente perchè amu tantu u mare. U mare hè timidu cum'è una zitella, audace cum'è un leone, vastu cum'è una prateria è chjaru cum'è un specchiu. Hè sempre misteriosu, magicu è attrattivu.
Davanti à u mare, quantu chjucu ci face sente u mare. Cusì ogni volta chì vaju à a riva di u mare, ùn pensu mai à u mo cattivu umore o à a mo infelicità. Sento chì facciu parte di l'aria è di u mare. Possu sempre svuotà mi è gode di u tempu à a riva di u mare.
Ùn hè micca una surpresa di vede u mare per e persone chì campanu in u sudu di a Cina. Ancu noi sapemu quandu hè a marea alta è a marea bassa. Quandu hè a marea alta, u mare immerge u fondu marinu inferiore, è ùn si pò vede alcuna spiaggia di sabbia. U sonu di u mare chì batte contr'à u muru di u mare è e rocce, è ancu a fresca brisa marina chì vene da a faccia, face chì a ghjente si calmi subitu. Hè assai piacevule corre vicinu à u mare cù l'auricolari. Ci sò da 3 à 5 ghjorni di marea bassa à a fine di u mese è à l'iniziu di u mese di u calendariu lunare cinese. Hè assai animatu. Gruppi di persone, ghjovani è anziani ancu i zitelli, venenu à a spiaggia, ghjocanu, camminanu, volanu aquiloni è piglianu vongole ecc.
L'impressionante di quest'annu hè a cattura di vongole vicinu à u mare à bassa marea. Hè u 4 di settembre di u 2021, una ghjurnata assulanata. Aghju guidatu a mo bicicletta elettrica "Bauma", pigliendu u mo nipote, purtendu pale è secchi, cù cappelli. Simu andati à u mare di bon umore. Quandu simu ghjunti quì, u mo nipote m'hà dumandatu "face caldu, perchè tanta ghjente vene cusì prestu?". Iè, ùn eramu micca i primi à ghjunghje quì. Ci era tanta ghjente. Certi camminavanu nantu à a spiaggia. Certi eranu seduti nantu à u muru di u mare. Certi scavavanu buchi. Era una vista abbastanza diversa è vivace. E persone chì scavavanu buchi, pigliavanu pale è secchi, occupavanu una piccula spiaggia quadrata è si stringhjianu e mani di tantu in tantu. U mo nipote è eiu, ci simu tolti e scarpe, currimu versu a spiaggia è occupavamu un fazzolettu di spiaggia. Avemu pruvatu à scavà è à piglià vongole. Ma à l'iniziu, ùn avemu pussutu truvà nunda fora di qualchì conchiglia è oncomelania. Avemu trovu chì a ghjente accantu à noi hà pigliatu parechje vongole ancu s'è alcune eranu chjuche è alcune grande. Ci sentiamu nervosi è ansiosi. Cusì avemu cambiatu di locu prestu. Per via di a bassa marea, pudemu alluntanassi assai da u muru di u mare. Ancu, pudemu marchjà finu à u mezu di u ponte Ji'mei. Avemu decisu di stà vicinu à unu di i pilastri di u ponte. Avemu pruvatu è riesciutu. Ci eranu più vongole in u locu induve era pienu di sabbia dolce è poca acqua. U mo nipote era cusì cuntentu quandu avemu trovu un bonu locu è avemu pigliatu sempre più vongole. Avemu messu un pocu d'acqua di mare in un bucket per assicurassi chì e vongole fussinu vive. Pochi minuti sò passati, avemu scupertu chì e vongole ci salutavanu è ci surridevanu. Anu cacciatu a testa fora di e so conchiglie, respirendu l'aria fora. Eranu timidi è si sò ammucciati di novu in e so conchiglie quandu i bucket sò stati scunvurgiuti.
Dui ore di volu, a sera s'avvicinava. L'acqua di u mare era ancu alta. Era alta marea. Avemu avutu à imballà i nostri arnesi è eramu pronti à vultà in casa. Mette u pede scalzu nantu à a spiaggia di sabbia cù un pocu d'acqua, hè cusì maravigliosu. A sensazione di toccu hè passata da i pedi à u corpu è à a mente, mi sentu cusì rilassatu cum'è vagà in u mare. Caminendu per a strada di casa, a brisa soffiava in faccia. U mo nipote era cusì eccitatu ch'ellu hà gridatu "Sò cusì felice oghje".
U mare hè sempre cusì misteriusu, magicu per curà è abbraccià tutti quelli chì camminanu accantu à ellu. Amu è mi piace a vita vicinu à u mare.


Data di publicazione: 07 dicembre 2021

Scaricà u catalogu

Ricevi notifiche di novi prudutti

A squadra di a nostra squadra vi cuntatterà subitu!